ronce

franceză

(français)

Etimologie

Din latină rŭmĭcem < rŭmex.

Pronunție

• AFI: /ʁɔ̃s/

Substantiv

ronce f., ronces pl.

1. mur, rug
2. (fig.) dificultăți, vitregie a soartei

   Il trouve partout des ronces et des épines.

Cuvinte derivate

• ronceraie
• ronceux
• roncier
• roncière

Cuvinte compuse

• ronce artificielle

Vezi și

• mûre

Referințe

• Wiktionary
• Wiktionnaire