rostogolit

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a (se) rostogoli.

Pronunție

  • AFI: /ros.to.go'lit/


Substantiv


Declinarea substantivului
rostogolit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rostogolit rostogolite
Articulat rostogolitul rostogolitele
Genitiv-Dativ rostogolitului rostogolitelor
Vocativ rostogolitule rostogolitelor
  1. rostogolire; zgomot care însoțește o mișcare de rostogolire.


Traduceri

Referințe