rostogolit
Etimologie
Din a (se) rostogoli.
Pronunție
- AFI: /ros.to.go'lit/
Substantiv
| Declinarea substantivului rostogolit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rostogolit | rostogolite |
| Articulat | rostogolitul | rostogolitele |
| Genitiv-Dativ | rostogolitului | rostogolitelor |
| Vocativ | rostogolitule | rostogolitelor |
- rostogolire; zgomot care însoțește o mișcare de rostogolire.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online