roue
 Vezi și : roué
|
franceză
(français)
Etimologie
Din franceză veche ruee, din forma mai veche rode < latină rota („roată”). Este posibil ca forma actuală să fi fost influențată de rouer și rouelle. Este dublet al lui rote.
Înrudit cu catalană roda, italiană ruota, occitană ròda, arròda, portugheză roda, română roată și spaniolă rueda.
Pronunție
Substantiv
roue f., roues pl.
- (tehn.) roată
- Une roue de vélo.
- (p.ext.) roată
- (în gimnastică) roată
- (ist.) roată (instrument de tortură)
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
cuvinte apropiate
Hiponime
Omofone
Paronime
Locuțiuni
locuțiuni
Vezi și
Etimologie
Din rouer.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru rouer.
- forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru rouer.
- forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru rouer.
- forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru rouer.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru rouer.