tortură

română

Etimologie

Din franceză torture.

Pronunție

• AFI: /tor'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului tortură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tortură	torturi
Articulat	tortura	torturile
Genitiv-Dativ	torturii	torturilor
Vocativ	'	'

1. suferință fizică sau/și morală foarte puternică; chin groaznic.

Sinonime

1. calvar, canon, caznă, chin, durere, patimă, schingiuire, suferință, supliciu, (înv. și pop.) trudă, (pop.) muncă, (înv.) muncitorie, pasiune, pedeapsă, pedepsitură, rană, strădanie, strânsoare, trudnicie

Traduceri

Traduceri