tortură

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză torture.

Pronunție

  • AFI: /tor'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
tortură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tortură torturi
Articulat tortura torturile
Dativ-Genitiv torturii torturilor
Vocativ ' '
  1. suferință fizică sau/și morală foarte puternică; chin groaznic.

Sinonime

  1. calvar, canon, caznă, chin, durere, patimă, schingiuire, suferință, supliciu, (înv. și pop.) trudă, (pop.) muncă, (înv.) muncitorie, pasiune, pedeapsă, pedepsitură, rană, strădanie, strânsoare, trudnicie


Traduceri