rudiță

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din rudă + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /ru'di.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
rudiță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rudiță rudițe
Articulat rudița rudițele
Genitiv-Dativ rudiței rudițelor
Vocativ rudiță rudițelor
  1. (reg.) hulubă.


Traduceri

Anagrame

Referințe