duriță

română

Etimologie

Din dură + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /du'ri.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului duriță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	duriță	durițe
Articulat	durița	durițele
Genitiv-Dativ	duriței	durițelor
Vocativ	duriță	durițelor

1. diminutiv al lui dură.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• daturi
• dăruit
• durați
• durăit

Referințe

• DEX '98 via DEX online