ruginitură

română

Etimologie

Din a rugini + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /ru.ʤi.ni'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului ruginitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ruginitură	ruginituri
Articulat	ruginitura	ruginiturile
Genitiv-Dativ	ruginiturii	ruginiturilor
Vocativ	ruginitură	ruginiturilor

1. obiect ruginit; (p.ext.) lucru vechi, uzat, lipsit de valoare; rugină.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online