rulment

română

Etimologie

Din franceză roulement.

Pronunție

• AFI: /rul'ment/

Substantiv

Declinarea substantivului rulment
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rulment	rulmenți
Articulat	rulmentul	rulmenții
Genitiv-Dativ	rulmentului	rulmenților
Vocativ	rulmentule	rulmenților

1. organ de mașină construit din două inele concentrice, separate prin bile sau cilindri cu același diametru, care transformă mișcarea de alunecare în mișcare de rostogolire, micșorând prin aceasta rezistența de frecare.

Cuvinte derivate

• rulmentist

Cuvinte compuse

• fond de rulment

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online