rutil
română
Etimologie
Din franceză rutile.
Pronunție
- AFI: /ru'til/
Substantiv
| Declinarea substantivului rutil | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rutil | invariabil |
| Articulat | rutilul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | rutilului | invariabil |
| Vocativ | rutilule | invariabil |
- oxid natural de titan, cristalizat sub formă de cristale prismatice de culoare galben-deschis sau brună-roșcată, care se întâlnește mai ales în rocile metamorfice sau în aluviuni.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online