rutil

română

Etimologie

Din franceză rutile.

Pronunție

• AFI: /ru'til/

Substantiv

Declinarea substantivului rutil
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rutil	invariabil
Articulat	rutilul	invariabil
Genitiv-Dativ	rutilului	invariabil
Vocativ	rutilule	invariabil

1. oxid natural de titan, cristalizat sub formă de cristale prismatice de culoare galben-deschis sau brună-roșcată, care se întâlnește mai ales în rocile metamorfice sau în aluviuni.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online