rutilo

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : rutiló

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină rutilus.

Pronunție

  • AFI: /'rutilo/


Substantiv

rutilo m., rutili pl.

  1. (min.) rutil
  2. (iht.) ocheană, babușcă

Referințe





latină

(Latina)

Etimologie

Confer rutilus.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

rutilō (infinitivul prezent rutilāre, perfectul activ rutilāvī, supinul rutilātum)

  1. a (se) înroși, a (se) îmbujora





portugheză

(português)

Etimologie

Din verbul rutilar.

Pronunție

  • AFI: /ʁu'ʧi.lu/


Substantiv

rutilo m., rutilos pl.

  1. (în Brazilia) strălucire, lucire, scânteiere

Cuvinte apropiate

Etimologie

Derivat regresiv din rutilar.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru rutilar.

Referințe





spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină rutilus.

Pronunție

  • AFI: /'ru.ti.lo/


Substantiv

rutilo m., rutilos pl.

  1. (min.) rutil
  2. (iht.) ocheană, babușcă

Sinonime

Cuvinte apropiate

Etimologie

Derivat regresiv din rutilar.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru rutilar.

Referințe