lucire
română
Etimologie
Din a luci.
Pronunție
- AFI: /luˈʧi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului lucire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | lucire | luciri |
| Articulat | lucirea | lucirile |
| Genitiv-Dativ | lucirii | lucirilor |
| Vocativ | lucire | lucirilor |
- faptul de a luci; strălucire.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online