sărăntoc

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din slavă (veche) sirotŭkŭ.

Pronunție

  • AFI: /sə.rən'tok/


Substantiv


Declinarea substantivului
sărăntoc
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sărăntoc sărăntoci
Articulat sărăntocul sărăntocii
Genitiv-Dativ sărăntocului sărăntocilor
Vocativ sărăntocule sărăntocilor
  1. (adesea peior.) om sărac.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe