sărător

română

Etimologie

Din sărat + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /sə.rə'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului sărător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sărător	sărători
Articulat	sărătorul	sărătorii
Genitiv-Dativ	sărătorului	sărătorilor
Vocativ	sărătorule	sărătorilor

1. persoană care sărează alimentele într-o fabrică de conserve.

Cuvinte derivate

• sărătoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online