sanctitate

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină sanctitas, sanctitatis.

Pronunție

  • AFI: /sank.ti'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
sanctitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sanctitate sanctități
Articulat sanctitatea sanctitățile
Genitiv-Dativ sanctității sanctităților
Vocativ sanctitate sanctităților
  1. sfințenie.
  2. (urmat de un pronume posesiv) titlu dat patriarhilor ortodocși și papilor.


Traduceri

Referințe