sfințenie

română

Etimologie

Din sfânt + sufixul -enie.

Pronunție

• AFI: /sfinˈʦe.ni.e/

Substantiv

Declinarea substantivului sfințenie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sfințenie	sfințenii
Articulat	sfințenia	sfințeniile
Genitiv-Dativ	sfințeniei	sfințeniilor
Vocativ	sfințenie	sfințeniilor

1. calitate a ceea ce este sfânt.

Locuțiuni

• (loc.adv.) Cu sfințenie = cu evlavie; (p.ext.) cu exactitate, cu scrupulozitate; corect.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online