sanctuar

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din latină sanctuarium, franceză sanctuaire.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
sanctuar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sanctuar sanctuare
Articulat sanctuarul sanctuarele
Genitiv-Dativ sanctuarului sanctuarelor
Vocativ sanctuarule sanctuarelor
  1. (adesea fig.) loc într-un templu sau într-o biserică socotit sfânt și interzis profanilor; (p.gener.) locaș de cult.


Traduceri

Anagrame

Referințe