scâlcia

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /skɨl.ʧi'a/


Verb


Conjugarea verbului
scâlcia
Infinitiv a scâlcia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
scâlciez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să scâlcieze
Participiu scâlciat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (i se) toci încălțămintea (într-o parte); a (se) deforma.
  2. (v.tranz.) (fig.) a pronunța incorect cuvintele; a schimonosi, a poci.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe