tocă

română

Etimologie

Din franceză toque.

Pronunție

• AFI: /'to.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului tocă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tocă	toci
Articulat	toca	tocile
Genitiv-Dativ	tocii	tocilor
Vocativ	tocă	tocilor

1. căciuliță sau pălărioară fără boruri, purtată de femei.
2. acoperământ pentru cap, de formă cilindrică, fără boruri, purtat de magistrați și de avocați în exercițiul funcțiunii.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cațo
• cota

Referințe

• DEX '98 via DEX online