Sari la conținut

scâncitură

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din a (se) scânci + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /skɨn.ʧi'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
scâncitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ scâncitură scâncituri
Articulat scâncitura scânciturile
Genitiv-Dativ scânciturii scânciturilor
Vocativ scâncitură scânciturilor
  1. scâncet.


Traduceri

Referințe