scâncitură
română
Etimologie
Din a (se) scânci + sufixul -tură.
Pronunție
- AFI: /skɨn.ʧi'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului scâncitură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | scâncitură | scâncituri |
| Articulat | scâncitura | scânciturile |
| Genitiv-Dativ | scânciturii | scânciturilor |
| Vocativ | scâncitură | scânciturilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online