scâncet
română
Etimologie
Din a (se) scânci + sufixul -et.
Pronunție
- AFI: /'skɨn.ʧet/
Substantiv
| Declinarea substantivului scâncet | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | scâncet | scâncete |
| Articulat | scâncetul | scâncetele |
| Genitiv-Dativ | scâncetului | scâncetelor |
| Vocativ | scâncetule | scâncetelor |
- plâns înăbușit, slab și întretăiat (specific copiilor mici); scânceală, scâncitură, scâncit.
- vaiet (de păsări, de animale); scheunat.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online