scăpărătoare

română

Etimologie

Din scăpărător.

Pronunție

• AFI: /skə.pə.rə'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului scăpărătoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	scăpărătoare	scăpărătoare
Articulat	scăpărătoarea	scăpărătoarele
Genitiv-Dativ	scăpărătoarei	scăpărătoarelor
Vocativ	scăpărătoareo	scăpărătoarelor

1. obiect (cremene, amnar, iască etc.) cu care se scapără pentru a produce scântei.
2. (reg.) chibrit.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online