chibrit

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Un chibrit aprins

română

Etimologie

Din turcă kibrit („sulf”). Cuvânt de origine arabă sau persană.

Invenția datează aproximativ din 1830; prima fabrică română din 1879 (din 1886, monopol de Stat). Însă cuvântul circula înainte, la începutul sec. XIX, ca turcism, cu accepțiaardoare, mânie”.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
chibrit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ chibrit chibrituri
Articulat chibritul chibriturile
Dativ-Genitiv chibritului chibriturilor
Vocativ ' '
  1. bețișor de lemn având la un capăt o gămălie din material ușor inflamabil, care se aprinde prin frecare, folosit pentru a face focul, a aprinde țigara etc.; p. ext. cutie care conține asemenea bețișoare.
    A aprins un chibrit.
  2. (fam.) (șc.) nota unu.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe