scăpăra

Vezi și : scăpară

română

Etimologie necunoscută.

Conjugarea verbului scăpăra
Infinitiv	a scăpăra
Indicativ prezent pers. 1 sg.	scapăr
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să scapere
Participiu	scăpărat
Conjugare	I

(v.intranz.) a produce scântei prin lovirea cremenei cu amnarul; (p.gener.) (despre pietre sau corpuri dure) a scoate scântei prin ciocnire.
(v.tranz.) a aprinde un chibrit.
(v.tranz. și intranz.) (despre foc și flăcări) a arunca, a împrăștia scântei.
(v.intranz.) (despre fulgere) a se ivi, a izbucni.
(v.intranz.) (fig.) a apărea, a se ivi deodată, fulgerător.
(v.intranz.) a scânteia, a sclipi.
(v.intranz.) (despre ochi) a arunca priviri vii, scânteietoare.

Cât ai scăpăra din amnar = extrem de repede
A-i scăpăra (cuiva) picioarele (sau călcâiele) = a fugi foarte repede; a-i sfârâi călcâiele
A scăpăra din picioare = a bate din picioare; a fi nerăbdător
A-i scăpăra cuiva buza (sau buzele, măseaua) de... = a avea mare nevoie de..
A-i scăpăra (cuiva) prin minte (sau prin cap etc.) = a i se ivi (cuiva) brusc în minte, a-i trece (cuiva) repede prin minte
A-i scăpăra (cuiva) ochii = a) a fi foarte flămând; b) a fi foarte furios; c) a simți o durere foarte puternică