scăpăra

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /skə.pə'ra/


Verb


Conjugarea verbului
scăpăra
Infinitiv a scăpăra
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
scapăr
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să scapere
Participiu scăpărat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a produce scântei prin lovirea cremenei cu amnarul; (p.gener.) (despre pietre sau corpuri dure) a scoate scântei prin ciocnire.
  2. (v.tranz.) a aprinde un chibrit.
  3. (v.tranz. și intranz.) (despre foc și flăcări) a arunca, a împrăștia scântei.
  4. (v.intranz.) (despre fulgere) a se ivi, a izbucni.
  5. (v.intranz.) (fig.) a apărea, a se ivi deodată, fulgerător.
  6. (v.intranz.) a scânteia, a sclipi.
  7. (v.intranz.) (despre ochi) a arunca priviri vii, scânteietoare.

Cuvinte derivate

Expresii

  • Cât ai scăpăra din amnar = extrem de repede
  • A-i scăpăra (cuiva) picioarele (sau călcâiele) = a fugi foarte repede; a-i sfârâi călcâiele
  • A scăpăra din picioare = a bate din picioare; a fi nerăbdător
  • A-i scăpăra cuiva buza (sau buzele, măseaua) de... = a avea mare nevoie de..
  • A-i scăpăra (cuiva) prin minte (sau prin cap etc.) = a i se ivi (cuiva) brusc în minte, a-i trece (cuiva) repede prin minte
  • A-i scăpăra (cuiva) ochii = a) a fi foarte flămând; b) a fi foarte furios; c) a simți o durere foarte puternică


Traduceri

Anagrame

Referințe