scărmănătoare
română
Etimologie
Din scărmănător.
Pronunție
- AFI: /skər.mə.nə'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului scărmănătoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | scărmănătoare | scărmănătoare |
| Articulat | scărmănătoarea | scărmănătoarele |
| Genitiv-Dativ | scărmănătoarei | scărmănătoarelor |
| Vocativ | scărmănătoareo | scărmănătoarelor |
- (rar) persoană care se îndeletnicește cu scărmănatul.
- unealtă de scărmănat lâna; darac.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online