sclipitură

română

Etimologie

Din a sclipi + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /skli.piˈtu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului sclipitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sclipitură	sclipituri
Articulat	sclipitura	sclipiturile
Genitiv-Dativ	sclipiturii	sclipiturilor
Vocativ	sclipitură	sclipiturilor

1. lucire, sclipire momentană, trecătoare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online