scotocit
Etimologie
Din verbul a (se) scotoci.
Pronunție
- AFI: /sko.toˈʧit/
Substantiv
| Declinarea substantivului scotocit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | scotocit | scotocite |
| Articulat | scotocitul | scotocitele |
| Genitiv-Dativ | scotocitului | scotocitelor |
| Vocativ | scotocitule | scotocitelor |
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
| Declinarea adjectivului scotocit | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | scotocit | scotociți |
| Feminin | scotocită | scotocite |
| Neutru | scotocit | scotocite |
- (despre obiecte sau despre un anumit loc) care a fost căutat cu de-amănuntul, răscolit peste tot (pentru a găsi).
Sinonime
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din scotoci.
Verb
- forma de participiu trecut pentru scotoci.
Referințe
- DEX '98 via DEX online