scotocit

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din verbul a (se) scotoci.

Pronunție

  • AFI: /sko.toˈʧit/


Substantiv


Declinarea substantivului
scotocit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ scotocit scotocite
Articulat scotocitul scotocitele
Genitiv-Dativ scotocitului scotocitelor
Vocativ scotocitule scotocitelor
  1. faptul de a (se) scotoci.


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
scotocit
Singular Plural
Masculin scotocit scotociți
Feminin scotocită scotocite
Neutru scotocit scotocite
  1. (despre obiecte sau despre un anumit loc) care a fost căutat cu de-amănuntul, răscolit peste tot (pentru a găsi).

Sinonime


Traduceri

Etimologie

Din scotoci.

Verb

  1. forma de participiu trecut pentru scotoci.

Referințe