scumpătate

română

Etimologie

Din scump + sufixul -ătate.

Pronunție

• AFI: /skum.pə'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului scumpătate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	scumpătate	scumpătăți
Articulat	scumpătatea	scumpătățile
Genitiv-Dativ	scumpătății	scumpătăților
Vocativ	scumpătate	scumpătăților

1. (rar) scumpete.
2. (la pl.) lucruri de preț, scumpeturi.

Locuțiuni

• (loc.adv.) Cu scumpătate = cu măsură, în mod cumpătat; cu exactitate, cu scrupulozitate, cu mare grijă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online