semanticism

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din rusă сeмантицизм (semantițizm).

Pronunție

  • AFI: /se.man.ti'ʧism/


Substantiv


Declinarea substantivului
semanticism
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ semanticism invariabil
Articulat semanticismul invariabil
Genitiv-Dativ semanticismului invariabil
Vocativ semanticismule invariabil
  1. (astăzi rar) curent neopozitivist care, pornind de la problemele filozofice ridicate de formalizare, contestă caracterul obiectiv al cunoașterii la nivelul treptei raționale.


Traduceri

Referințe