obiectiv

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză objectif.

Pronunție

  • AFI: /o.bi.ek'tiv/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
obiectiv
Singular Plural
Masculin obiectiv obiectivi
Feminin obiectivă obiective
Neutru obiectiv obiective
  1. (fil.) care există în afara conștiinței omenești și independent de ea.
  2. care are însușirea de a reda realitatea în chip nefalsificat, detașat de impresii subiective; nepărtinitor, imparțial; obiectivist.
  3. (gram.) care se referă la obiectul direct sau indirect.
    Reflexiv obiectiv.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
obiectiv
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ obiectiv obiective
Articulat obiectivul obiectivele
Genitiv-Dativ obiectivului obiectivelor
Vocativ obiectivule obiectivelor
  1. sistem optic convergent, format din una sau mai multe lentile care intră în construcția unui aparat optic (de fotografiat, microscop, lunetă etc.), fiind îndreptat spre obiectul studiat.
  2. porțiune de teren, localitate, fortăreață etc. care prezintă interes în timp de război.
  3. țintă asupra căreia se execută o tragere sau se lansează bombe.
  4. (fig.) scop, țintă, țel.
  5. (concr.) ceea ce urmeazăfie realizat, construit etc.


Traduceri

Referințe