serpens

Vezi și : Serpens

latină

(Latina)

Etimologie

Din verbul serpō ("a se târî, a merge de-a bușilea") < proto-indo-europeană *serp-. Înrudit cu sanscrită सर्प (sarpá, "șarpe") și greacă antică ἑρπετόν (herpetón, "șarpe").

Pronunție

• AFI: /'ser.peːns/

Substantiv

Declinarea substantivului serpēns
f.	Singular	Plural
Nominativ	serpēns	serpentēs
Genitiv	serpentis	serpentum
Dativ	serpentī	serpentibus
Acuzativ	serpentem	serpentēs
Ablativ	serpente	serpentibus
Vocativ	serpēns	serpentēs

1. șarpe
2. (spec.) păduche
3. (p. ext.) orice animal târâtor

Sinonime

• 1: anguis, colubra
• 2: pedīculus

Cuvinte derivate

• serpentāria
• serpentigena
• serpentīnus
• serpentipēs
• serpō
• serpula

Etimologie

Din serpō.

Verb

1. forma de participiu pentru serpō.

Referințe

• Wiktionary