Sari la conținut

sfârâitură

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din a sfârâi + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /sfɨ.rɨ.i'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
sfârâitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sfârâitură sfârâituri
Articulat sfârâitura sfârâiturile
Genitiv-Dativ sfârâiturii sfârâiturilor
Vocativ sfârâitură sfârâiturilor
  1. sfârâit.


Traduceri

Referințe