sfârâi

română

Din sfâr + sufixul -âi.

(v.intranz.) (despre obiecte în mișcare) a produce un zgomot ușor, caracteristic, provocat de viteza mișcării; (p.ext.) a se mișca, a se deplasa cu repeziciune.
(v.intranz.) (despre grăsimi și despre alimente care se prăjesc) a produce un zgomot șuierător caracteristic; (p.ext.) a se prăji.
(v.intranz.) (despre insecte) a țârâi.
(v.intranz.) (despre păsări) a zbura cu bătăi de aripi repezi.

A-i sfârâi cuiva inima = a se zbate, a suferi (de dor, de dragoste etc.), a fi stăpânit de un sentiment puternic
A-i sfârâi cuiva călcâiele (după cineva) = a fi foarte îndrăgostit de cineva
A-i sfârâi (cuiva) călcâiele = a fugi foarte repede

a produce un zgomot ușor, caracteristic, provocat de viteza mișcării

(despre alimente) a produce un zgomot șuierător caracteristic