sfătuitor

română

Etimologie

Din a sfătui + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /sfə.tu.i'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului sfătuitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sfătuitor	sfătuitori
Articulat	sfătuitorul	sfătuitorii
Genitiv-Dativ	sfătuitorului	sfătuitorilor
Vocativ	sfătuitorule	sfătuitorilor

1. persoană care dă sfaturi; povățuitor.

Cuvinte derivate

• sfătuitoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online