povățuitor

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a povățui + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /po.və.ʦu.i'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
povățuitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ povățuitor povățuitori
Articulat povățuitorul povățuitorii
Genitiv-Dativ povățuitorului povățuitorilor
Vocativ povățuitorule povățuitorilor
  1. (adesea adjectival) persoană care dă cuiva sfaturi, care îndrumează, călăuzește.
  2. ceea ce servește cuiva drept călăuză, îndrumător.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe