povățuitor

română

Etimologie

Din a povățui + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /po.və.ʦu.i'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului povățuitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	povățuitor	povățuitori
Articulat	povățuitorul	povățuitorii
Genitiv-Dativ	povățuitorului	povățuitorilor
Vocativ	povățuitorule	povățuitorilor

1. (adesea adjectival) persoană care dă cuiva sfaturi, care îndrumează, călăuzește.
2. ceea ce servește cuiva drept călăuză, îndrumător.

Cuvinte derivate

• povățuitoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online