De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din verbul sfii + sufixul -ință.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului
sființă
|
| f.
|
Singular
|
Plural
|
| Nominativ-Acuzativ
|
sființă
|
sființe
|
| Articulat
|
sființa
|
sființele
|
| Genitiv-Dativ
|
sființei
|
sființelor
|
| Vocativ
|
-
|
-
|
- (înv.) sfială.
Sinonime
Paronime
Traduceri
Referințe
