sființă

română

Etimologie

Din verbul sfii + sufixul -ință.

Pronunție

• AFI : /sfiˈin.ʦə/
• SAMPA : /sfi"in.ts@/

Substantiv

Declinarea substantivului sființă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sființă	sființe
Articulat	sființa	sființele
Genitiv-Dativ	sființei	sființelor
Vocativ	-	-

1. (înv.) sfială.

Sinonime

• rușine, sfiiciune, timiditate

Paronime

• ființă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX online