sfinție

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din sfânt + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /sfin'ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
sfinție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sfinție sfinții
Articulat sfinția sfințiile
Dativ-Genitiv sfinției sfințiilor
Vocativ sfinție sfințiilor
  1. (în forma articulată și urmat de un adjectiv posesiv) epitet sau titlu de respect care se dă clericilor, sfinților și (rar) lui Dumnezeu.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe