sfinție

română

Din sfânt + sufixul -ie.

Declinarea substantivului sfinție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sfinție	sfinții
Articulat	sfinția	sfințiile
Genitiv-Dativ	sfinției	sfințiilor
Vocativ	sfinție	sfințiilor

(în forma articulată și urmat de un adjectiv posesiv) epitet sau titlu de respect care se dă clericilor, sfinților și (rar) lui Dumnezeu.