fini

română

Etimologie

Din franceză finir < latină finire.

Pronunție

• AFI: /fi'ni/

Verb

Conjugarea verbului fini
Infinitiv	a fini
Indicativ prezent pers. 1 sg.	finesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să finească
Participiu	finit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (înv.) a sfârși, a isprăvi, a termina.

Cuvinte derivate

• finit

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online