fini

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză finir < latină finire.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
fini
Infinitiv a fini
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
finesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să finească
Participiu finit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (înv.) a sfârși, a isprăvi, a termina.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe