sheriff

Vezi și : shériff

engleză

(English)

Variante

• (ieșit din uz) shrieve

Etimologie

Din engleză veche scīrġerēfa; echivalent cu shire („comitat”) + reeve („prefect”).

Pronunție

• AFI: /ˈʃɛɹɪf/, /ˈʃɛɹəf/

Substantiv

sheriff, pl. sheriffs

1. (în Anglia și SUA) șerif

   The sheriff questioned witnesses to the crime.

2. (în Scoția; jur.) judecător

Cuvinte derivate

• sheriffalty
• sheriffdom
• sheriffry
• sheriffship
• sheriffwick

Verb

Conjugarea verbului to sheriff
Infinitiv	to sheriff
Prezent simplu pers. 3 sg.	sheriffs
Trecut simplu	sheriffed
Participiu trecut	sheriffed
Participiu prezent	sheriffing

1. a lucra ca șerif

Vezi și

• police

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

norvegiană

(norsk)

Etimologie

Împrumutat din engleză sheriff.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului sheriff
m.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	sheriff	'	'	'

1. șerif

Sinonime

• lensmann

Vezi și

• polis

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Împrumutat din engleză sheriff.

Pronunție

• AFI: /ˈ(t)ʃe.ɾif/

Substantiv

sheriff m., sheriffs pl.

1. șerif

Sinonime

• alguacil

Referințe

• Real Academia Española
• Wiktionary

---

suedeză

(svenska)

Etimologie

Împrumutat din engleză sheriff.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului sheriff
c.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	sheriff	sheriffen	sheriffer	sherifferna
Genitiv	sheriffs	sheriffens	sheriffers	sheriffernas

1. șerif

Vezi și

• polis

Referințe

• SAOB
• Wiktionary
• Wiktionary