sheriff

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : shériff

engleză

(English)

Variante

Etimologie

Din engleză veche scīrġerēfa; echivalent cu shire („comitat”) + reeve („prefect”).

Pronunție

  • AFI: /ˈʃɛɹɪf/, /ˈʃɛɹəf/


Substantiv

sheriff, pl. sheriffs

  1. (în Anglia și SUA) șerif
    The sheriff questioned witnesses to the crime.
  2. (în Scoția; jur.) judecător

Cuvinte derivate


Verb


Conjugarea verbului
to sheriff
Infinitiv to sheriff
Prezent simplu
pers. 3 sg.
sheriffs
Trecut simplu sheriffed
Participiu trecut sheriffed
Participiu prezent sheriffing
  1. a lucra ca șerif

Vezi și

Referințe





norvegiană

(norsk)

Etimologie

Împrumutat din engleză sheriff.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
sheriff
m. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ sheriff ' ' '
  1. șerif

Sinonime

Vezi și





spaniolă

(español)

Etimologie

Împrumutat din engleză sheriff.

Pronunție

  • AFI: /ˈ(t)ʃe.ɾif/


Substantiv

sheriff m., sheriffs pl.

  1. șerif

Sinonime

Referințe





suedeză

(svenska)

Etimologie

Împrumutat din engleză sheriff.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
sheriff
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ sheriff sheriffen sheriffer sherifferna
Genitiv sheriffs sheriffens sheriffers sheriffernas
  1. șerif

Vezi și

Referințe