simultaneitate

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză simultanéité.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
simultaneitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ simultaneitate invariabil
Articulat simultaneitatea invariabil
Genitiv-Dativ simultaneității invariabil
Vocativ simultaneitate invariabil
  1. însușirea a unor acțiuni, fenomene sau a unor evenimente de a fi simultane; existența, producerea mai multor acțiuni în același timp; coincidență în timp; sincronism.


Traduceri

Referințe