coincidență

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză coïncidence.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
coincidență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ coincidență coincidențe
Articulat coincidența coincidențele
Genitiv-Dativ coincidenței coincidențelor
Vocativ coincidență coincidențelor
  1. faptul de a coincide; potrivire (întâmplătoare) a două lucruri, evenimente, fapte etc.


Traduceri

Anagrame

Referințe