coincidență
Etimologie
Din franceză coïncidence.
Pronunție
- AFI: /ko.in.ʧiˈden.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului coincidență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | coincidență | coincidențe |
| Articulat | coincidența | coincidențele |
| Genitiv-Dativ | coincidenței | coincidențelor |
| Vocativ | coincidență | coincidențelor |
- faptul de a coincide; potrivire (întâmplătoare) a două lucruri, evenimente, fapte etc.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online