smerenie

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din slavă (veche) съмѣрѥниѥ (sŭmĕrjenije).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
smerenie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ smerenie invariabil
Articulat smerenia invariabil
Genitiv-Dativ smereniei invariabil
Vocativ smerenie invariabil
  1. atitudine umilă, supusă, respectuoasă; comportare modestă, plină de bună-cuviință.
  2. (bis.) evlavie, cucernicie, pioșenie.


Traduceri

Referințe