smerenie
Etimologie
Din slavă (veche) съмѣрѥниѥ (sŭmĕrjenije).
Pronunție
- AFI: /smeˈre.ni.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului smerenie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | smerenie | invariabil |
| Articulat | smerenia | invariabil |
| Genitiv-Dativ | smereniei | invariabil |
| Vocativ | smerenie | invariabil |
- atitudine umilă, supusă, respectuoasă; comportare modestă, plină de bună-cuviință.
- (bis.) evlavie, cucernicie, pioșenie.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online