cucernicie

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din cucernic + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /ku.ʧer.ni'ʧi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
cucernicie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cucernicie invariabil
Articulat cucernicia invariabil
Genitiv-Dativ cucerniciei invariabil
Vocativ cucernicie invariabil
  1. evlavie, religiozitate, pietate, smerenie, cucerie.
  2. (însoțit de un pronume posesiv) titlu care se dă preoților.


Traduceri

Anagrame

Referințe