supus

română

Din verbul a supune.

Declinarea adjectivului supus
	Singular	Plural
Masculin	supus	supuși
Feminin	supusă	supuse
Neutru	supus	supuse

Declinarea substantivului supus
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	supus	supuși
Articulat	supusul	supușii
Genitiv-Dativ	supusului	supușilor
Vocativ	supusule	supușilor

(urmat de determinări care indică statul în discuție) persoana care aparține, prin cetățenie, unui anumit stat; persoană aflată sub o protecție specială de ordin juridic a unui stat, fără a fi cetățean cu drepturi depline.
(înv.; la pl.) locuitorii unei țări care depind de o autoritate centrală.

Din supune.