smoculeț

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din smoc + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /smo.ku'leʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
smoculeț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ smoculeț smoculețe
Articulat smoculețul smoculețele
Genitiv-Dativ smoculețului smoculețelor
Vocativ smoculețule smoculețelor
  1. diminutiv al lui smoc; smocușor.


Traduceri

Referințe