smoc

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din sârbocroată smotak.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
smoc
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ smoc smocuri
Articulat smocul smocurile
Dativ-Genitiv smocului smocurilor
Vocativ smocule smocurilor
  1. mănunchi de păr sau de pene pe care îl au unele animale pe urechi, pe cap, la coadă etc.
  2. cantitate de fire (de păr, de lână, de iarbă etc.) care se poate prinde sau smulge deodată cu mâna sau (de către animale) cu gura.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe