solace

engleză

(English)

Etimologie

• Din vechea franceză solas, din latină solacium

Pronunție

• AFI: /ˈsɒ.lɪs/

Substantiv

solace, pl. solaces

1. consolare, reconfortare

Sinonime

• comfort
• consolation
• relief
• support

Cuvinte derivate

• solaceful
• solacement

Verb

Conjugarea verbului solace
Infinitiv	solace
Prezent simplu pers. 3 sg.	solaces
Trecut simplu	solaced
Participiu trecut	solaced
Participiu prezent	solacing

1. a consola, a reconforta
2. a alina