sona

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

După franceză sonné.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) sona
Infinitiv a (se) sona
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) sonez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) soneze
Participiu sonat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (fam.; despre oameni) a-și pierde judecata, a se țicni.


Traduceri

Anagrame

Referințe