sonantă
română
Etimologie
Din franceză sonnante.
Pronunție
- AFI: /so'nan.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului sonantă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sonantă | sonante |
| Articulat | sonanta | sonantele |
| Genitiv-Dativ | sonantei | sonantelor |
| Vocativ | sonantă | sonantelor |
- consoană a cărei emisiune nu comportă nici un zgomot și care are unele caracteristici articulatorii și funcționale apropiate de vocale.
- (adjectival)
- Consoană sonantă
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online