soustraire

De la Wikționar, dicționarul liber

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză veche sustraire < latină subtrahere, forma de prezent infinitiv activ pentru subtrahō („a retrage”), (conjugarea modelată după traire) și modificat după cuvinte precum souscrire.

Înrudit cu italiană sottraggere, sottrarre, portugheză subtrair, română sustrage și spaniolă substraer, sustraer.

Pronunție


Verb

soustraire

  1. (v.tranz.) a sustrage
    Il a soustrait du dossier les pièces les plus importantes.
  2. (v.tranz.) a scădea, a reduce
    Rien ne peut le soustraire à ma fureur.
  3. (v.tranz.) (mat.) a scădea
    Si on soustrait 1 de 3 on obtient 2.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Referințe