soustraire
(français)
Etimologie
Din franceză veche sustraire < latină subtrahere, forma de prezent infinitiv activ pentru subtrahō („a retrage”), (conjugarea modelată după traire) și modificat după cuvinte precum souscrire.
Înrudit cu italiană sottraggere, sottrarre, portugheză subtrair, română sustrage și spaniolă substraer, sustraer.
Pronunție
Verb
soustraire
- (v.tranz.) a sustrage
- Il a soustrait du dossier les pièces les plus importantes.
- (v.tranz.) a scădea, a reduce
- Rien ne peut le soustraire à ma fureur.
- (v.tranz.) (mat.) a scădea
- Si on soustrait 1 de 3 on obtient 2.
Sinonime
- 1: dérober