sustrage

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză soustraire (după trage).

Pronunție

  • AFI: /sus'tra.ʤe/


Verb


Conjugarea verbului
sustrage
Infinitiv a sustrage
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
sustrag
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să sustragă
Participiu sustras
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a-și însuși, prin fraudă sau prin viclenie, un lucru care aparține altei persoane; a fura.
  2. (v.tranz.) a opri, a abate, a împiedica de la ceva.
  3. (v.refl.) a folosi șiretenia sau frauda pentru a nu presta un serviciu datorat legal; a se eschiva de la ceva; (p.ext.) a scăpa de ceva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe